miercuri, 30 noiembrie 2011

Pământul lor



La revolutie am avut 6 ani. Prea multe nu am inteles eu la vremea aia. Imi aduc aminte ca m-a luat mama din apartament in mare graba si-n drum spre gara a strigat catre cei ce stateau la coada imensa din fata magazinului Perla din Oradea:
-         E revolutie! E revolutie ! Jos comunismu!
Iar ei se uitau la ea ca la o nebuna si nu scoteau un sunet, inafara de un domn mai in varsta care i-a spus:
-         Linistiti-va doamna, ca o sa aveti necazuri!
Ma bucurasem ca a strigat catre ei, chiar daca nu stiam ce insemna, doar ca nu suportam cozile. Chiar in anul acela, stand la coada la lapte dimineata la cinci ceasu, am intrebat-o pe mama:
- Mama, de ce stam noi aici asa de dimineata pentru lapte, doar are buna Marie destul in sat? dar nu mi-a raspuns nimic.

M-a dus in sat atunci, in timpul revolutiei si m-a lasat acolo pana ce am inceput scoala in anul urmator, asa ca am avut ocazia, ca dupa desfintarea CAP-ului, sa vad sclipire de fericire in ochii tuturor taranilor la retrocedarea terenurilor agricole.
Bunica bolborosea toata ziua prin curte:
    
-         Noa, şi mi-oi lua coale două vaci, şi-oi ţâne câte-un porc păntru fiecare prunc şi o scroafă dâr purcei şi-i pot vinde la Căpâlna. Pe Dâmburi mi-oi pune mălai, în Căpălău grău, în Lăcătie orz, în Dumbravă oi lăsa fâneaţă, iar aci pă lângă casă mi-oi face gredină cu de tăche.

 Aşa o şi făcut, şi la fel ca ea toţi din sat. Chiar şi după o săptămână întreagă de trudă, Dumineca, după Slujbă, îi vedeai cum se plimbau pe holdele din Ursad, să se laude fiecare cât şi cum şi-o lucrat pământul. Pământul lor.

Nu dupa multi ani, bunica a parasit sufleteste pamantul, iar doctorul a spus simplu: „Epuizare fizica”. Nici atunci nu am inteles prea multe, doar eram adolescent si stiam mai multe de rapperii din Brooklin decat de holdele din Ursad.

Acum, dupa ce am aflat de rebeliunile taranesti din 1949, din Arad si Bihor, parca privesc altcumva lucrurile si inteleg de unde au avut setea de pamant de dupa 89.
Parca ii si vad pe taranii de atunci suparati foc de cotele aberante si confiscarile de grau direct de la batoze. Truda lor. Atunci, la sfarsitul lunii iulie, s-a sunat din goarna si s-au tras clopotele in comuna Taut, unde s-au strans peste 1000 de tarani care scandau:
„    Jos guvernul, jos comunistii, trăiască Legiunea si Căpitanul, trăiască Regele!
Rebeliunea cuprinde repede satele din jur si a doua zi ajunge in comuna Cociuba Mare, unde se scanda:
Niciun bob de grâu la colectare!. Sa iasă afară toți străinii din comună! Nu avem nevoie de nădragi de la oras!
Dupa Cociuba Mare, rebeliunea incepe si la Ursad, dar in acelasi timp, vin vesti inspaimantatoare de dincolo de deal, la doua sate distanta, din Ucuris, ca incepea sa curga sangele taranilor, care au fost impuscati si lasati pe marginea drumului fara sa fie voie sa-i atinga cineva, ca sa ia lumea aminte. Peste oamenii acestia speriati de vremurile ce aveau sa vina, intra rapid militia si armata, inabusind rebeliunea lor pentru totdeauna. Zilele urmatoare Ursadanii ce au instigat la rebeliune au fost deportati impreuna cu familiile lor in Dobrogea, iar confiscarea graului s-a facut in liniste si pace.

Anii au trecut. Taranii si-au trimas copiii la orase, sa nu le mai fie greu. Noi, copiii copiilor lor, stam acum cuminti si etajati, privind intr-o sticla colorata o stire ce ne anunta sec o noua lege:
„Cine nu lucrează pământul va fi amendat.”

Nu ma gandesc la cat de infloritoare va fi agricultura facuta la noi de Belgieni, Olandezi, Germani s.a, ci ma gandesc la taranii ce au mai ramas in sat, la balariile ce sunt pe pamanturile lor, la cat isi banesc ei de pamanturile lor, garboviti de truda si singuri, fara putere de munca, ma gandesc la cum vor fi ei...amendati, caci stiu ca nu o sa vanda ei, ci copiii lor. Ei vor sta cuminti si-si vor astepta randul sa-si primeasca, in dealul din spatele Bisericii, Pământul Lor.

joi, 17 noiembrie 2011

Prima casa


Cand inca erau comunitati de Oameni, cand inca nu domnea banul, cand inca Omul putea sa-si foloseasca deopotriva mintea, sufletul si trupul, prima casa a unor proaspeti miri se facea intr-o vara, dupa nunta, de catre cei apropiati mirilor.

vineri, 4 noiembrie 2011

Golden Clouds


Apus undeva în Munţii Rodnei

Sunt nori de aur deasupra ţării! Felicit compania Gabriel Resources pentru cei 15 Milioane de Euro investiţi până acum în contracte de publicitate!




joi, 27 octombrie 2011

- Câte şosete trebuie să faci să ţii doi copii la şcoală?


Răspuns: 3 vaci 

5(cinci). - atâţia prunci ţine în şcoli vecinul meu din margine de codru.
vor să vă atingă coarda sensibilă pe :  www.scrisoarecatreromania.ro

În fine, azi am tras o fugă până în sat să-mi rezerv loc la pălincărie, că doar nu dejaba am strâns atâtea prune, pere, mere. Nu merge numa cu un telefon, mail ori fax, ci trebuie neaparat cu vorbă şi bătut de palmă, că altcumva nu se confirmă rezervarea. 
La ce culori a aruncat toamna asta târzie peste codrii, mi-a părut rău că nu mi-am luat aparatul foto, aşa că scot de la naftalină un colorit de Dumbrăviţă de anul trecut:



Unde se vede puţin alb în colţul din dreapta sus e căsuţa mea, ce-şi aşteaptă îmbătrânită meşteru ce are să o readucă la viaţă.

miercuri, 14 septembrie 2011

Caprele Negre din Munţii Rodnei

 http://peterlengyel.wordpress.com/2011/06/12/istoria-caprelor-negre-in-muntii-rodnei/

Am avut deosebita ocazie să stau şi să privesc de la o suta de metri caprele negre din Munţii Rodnei în toată splendoarea lor. Din când în când santinelele amplasate în dreapta şi stânga cioporului le atenţionau că mişcă ceva în iarba de deasupra locului lor de relaxare în căldura soarelui şi liniştea muntelui.
Am încercat să fac şi ceva fotografii cu obiectivul meu de kit de 55mm:











luni, 5 septembrie 2011

Urcuş

   
   Ciopor de capre negre în Munţii Rodnei

joi, 4 august 2011

Răsai luna codrilor



Azi, a lăsat în urmă lumea aiasta învolburată, dar totodată codrii şi văile, poienile şi florile, şi cu ele împreunată doina cea tărăgănată!


luni, 25 iulie 2011

Glasul codrului

Ziua drujbă, noaptea drujbă, dimineaţa drujbă iară!
Cu o păşune aurie se îmbracă mândra ţară.


De la bunici am auzit poveşti despre gorunii seculari din Munţii Codrului, ce d'abghe puteu fi împrejmuiţi de braţăle a patru oameni.
Poveştile d'amu descriu proceduri de legare a câte trei TAF-uri, unul de altul, pentru a scoate ultimii goruni din râpele munţilor.
O să încerc să găsesc măcar un gorun "de poveste".



joi, 16 iunie 2011

Când te văd mi mai uşoru



Haide nani turturică
Păsărică mititică
Haide nani puişor
Când te văd mi mai uşoru
Dormi - Adormi

Dormi pruncuţul meu iubit
Florile au adormit
Eu ca ramul cel de fragă
Leagăn floarea ce mi dragă
Dormi – Adormi

Doarme brazda răsturnată
Doarme iarba-nrourată
Doarme norul călătorul
Haide nani puişoru
Dormi – Adormi

Dorm în cuiburi păsărele
Doarme cerul plin cu stele
Doarme luniţa şi-o stea
Leagănă fetiţa mea
Dormi – Adormi

Dormi cu mama păsărică
Turturică – turturică
Să ai somnul dulcişor
Haide nani puişoru
Dormi - Adormi

miercuri, 15 iunie 2011

În liniştea serii


În liniştea serii, în vârvu muntelui, aud şoapta gândului, iar trupului i d'ajuns o coajă de pâine şi-o ţâr dă apă, dar dacă oi ajunje iară jos, pierdut în mulţime şi griji, oare n-oi mai auzi şoapta gândului şi-oi cădea în îmbuibarea pântecelui?

vineri, 10 iunie 2011

Crop formeişons


În timp ce mă uitam pe Descoperi la un documentar despre formele lăsate prin lanuri în diferite părţi ale lumii de posibili extratereştri, mă gândeam că au bun simţ extratereştrii ăştia, pentru că nu fac ei forme dintr-astea acăr cum şi acăr inde. Vă daţi sama cum ar fi să se-ntâmple aşe ceva printr-un sat la noi? D'apoi să facă şi un documentar Descoperi p'acol?
În locul americanilor din interviuri, ăia de povestesc uşor miraţi, puţin speriaţi, aşezaţi unu lângă altu pe o canapea, în spate fundal negru, cadru apropiat cu mâna lui ţinând cu grijă mâna ei, mi-i închipui pe Ioane şi Mărie:

Reporter: Povestiţi-ne cum s-a întâmplat!

Ioane: Pe la şasă dimineaţă am scos vacile şi caii la păşunat. Când cot pe ceala deal cătră holda noastă de porumb, ce şi vezi? Tătă holda me culcată la pământ în tăt felu de forme: cerculeţă, pătrăţele şi triunghiuleţă.

R: Credeţi că au fost extratereştrii? Nu aţi văzut nici o farfurie zburătoare?

I: D'apoi că şti focarea lor ce-o fost! Parcă am văzutu aşe o lumină mai tare când am ieşit pă căput, d'a n-am băgat de samă c-am crezut că-i dă la mijitu soarilui. Bati-i Doamne şi-i bată dacă o fost ii, extratireşti d'aişte, d'apoi ii nu să uită oleacă înante să facă foarme dintr-aste la oameni în holde? Ştiu ii cum îi să tragi cu calu cât îi primăvara dă lungă la arat, la grăpat, la sămănat, apoi la şirălit, apoi cât îi vara la săpat? Ştiu ii pă daracu să-i mânce că dă prind unu din aista aşe lipăsc bâta asta dă picioruşăle lui dă nu-i ajunje pădure Cornetului dă cârje!


La fel ca Ioane, am rămas şi io uimit ieri, la Betfia, când am văzut că apar crop formeişons în pădurea de lângă sat. Am făcut o poză cu telefonu, dar ar trebui să facă un reportaj cei de la Descoperi.

joi, 9 iunie 2011

marți, 3 mai 2011

Colo-n vârvu dealului, la marjinea codrului, îi casa lotrului










 Ia auziţi cât de mândru le zâce din voce şi din frunză Mărioara din Holod, Bihor,  în înregistrarea din 1979 :




 Nu-i modru că ştiu cânta
Că-s vecină cu frunza
Nu-i modru că ştiu hori
Că-s vecină cu codrii
Şi i-am rupt codrului frunza
Şi mi-am scris doru pe ea,
Că mere doina legănată
Tăt cu codru împreunată.
Codrule în primăvară
Am să intru-n tine iară
Să rup frunza codrului
Să cânt doina dorului
Să rup frunza cea de fag
Să cânt la lume cu drag.

luni, 2 mai 2011

vineri, 29 aprilie 2011

Şocant şi-n exclusivitate: Ţăran surprins în timpul pregătirilor de grătărit în propria colniţă!


Am reuşit să-l întrebăm în grabă dacă e la curent cu ultimele noutăţi din muzică şi ce anume găteşte aşe de zor.

- Măi, ce să vă zic io cu muzica asta, încă aştept să scoată băieţii ceia de la Cassa Loco piesa ceia cu "Rupi, Rupi, Rupe-te Raveică! Ţâpă-te pă linoleu" . D'apoi până apare piesa asta, am noroc că tăt dă ăştia pe la radio varianta pă engleză. Fata ceia sclipitoare,Jeilou, cu cânele aceala, Pitbul, o cântă. Aşe faină îi dă numa. Vă şi traduc un vers:
" Hai pă podeauă! chiară dacă eşti un animal, ţâpă-ţi un strop dă transpiraţie pă podeauă, pă podeauă, la...la,la,la,la"

Noa, să revenim la mâncare amu. Ia, fac aci nişte hămbărgăi. Vă zâc reţeta repede, că tră să continui aci cu grătăritu.
Am tocat oleacă carne de porc şi oleacă carne de viţăl. Am tocat mărunt 10 cepe verzi, 5 fire de usturoi verde, şi o mână de pătrunjel. Am condimentat tăt maglavaiţu ista cu cimbru, piper şi hribe uscate măcinate. Am pus sare după gust, oleacă oloi şi am amestecat bine. Am turtit hămbărgăii şi amu mă pregătesc şi-i ţâp pă grătar. Ţân neaparat să vă spui dăspră carne, că trăbă să fie numa din animale crescute libere, bucurându-se de soare şi de hrană naturală, nu din aceie în care zâmbeşte porcu pe ambalaj şi el îi crescut în depozite inchise cu tăt felu de concentrate!

Hai să aveţi o zi faină!
La,la,la,la,la, în sara asta ne ţâpăm pă podeauă, pă podeauă, la,la,la,la,la...

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Trii bucurii

Nu am televizor. Îmi place să îmi aleg io ce să vizionez şi ce să citesc, nu ce mă pun alţii. Am câteva emisiuni preferate pe care le urmăresc pe internet. Una dintre ele este “La porţile ceriului” a lui Grigore Leşe, de altminteri horitorul meu preferat. Vă puteţi imagina ce bucurie a fost pe mine de câteva emisiuni încoace, când l-am văzut pe Leşe umblând pe meleagurile ce vi le tot prezint io pe pagina aiastă.
Vă invit să vizionaţi emisiunile ataşate în josul paginii din link:

http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=602

Una din emisiuni a fost în satul Codru, în vizită la Ion zis Spionu, un om bun, cu drag de Dumnezeu, chiar dacă şi-a pierdut o mână, chiar dacă e singur căci i-a murit muierea, chiar dacă stă într-o căsuţă din mijlocul codrului fără curent sau apă. În altă emisiune “acţiunea” se petrece aproape de Ursad, în satul răsfirat pe dealuri - Hodişel, unde muierile satului ţes la război, îşi aduc aminte de şezători şi spun poveşti cu strigoi. Mai apoi trece dincol dealu de comuna Şoimi şi ajunge în judeţul Arad, satul Ineu, acasă la Floarea şi Teodor, care povestesc despre răscoala ţăranilor din 1949 împotriva comunismului şi deportările la canal care au urmat răscoalei. Despre această răscoală începută la Talpoş şi reprimată în Ursad vă voi povesti şi eu cu altă ocazie.
În ultima emisiune “La porţile ceriului” ce s-a difuzat duminica trecută la ora 14:00 pe postul TVR Cultural, şi care se găseşte postata pe site-ul www.tvr.ro, Grigore Lese este la Şoimi, participând la împistrirea ouălor de Paşti, obicei la care participam şi eu an de an alături de bunici.
La finalul emisiunii îl puteţi auzi zicând din vioara cu goarnă pe Ştefanea, ţiganul meu drag, din cauza căruia am rămas de multe ori fără iarbă în livadă, tropotind cu călcâiele în pământ.

O altă uimire am avut-o în joia mare, când am fujit câteva ore din Oradea, până în Dumbrăviţa, la bace Ioane, căprarul, să-mi deie iezii despre care vorovirăm amu ceva vreme. Ajuns la el acasă, îl întreb dacă o tăiat iezii, iar el face ochii mari şi-mi spune:
- Decât să tai io un ied mai bine vând toate caprile şi mă apuc io de păscut!... D’apoi de tăiat or trabuit, că ei îs tătă averea ce o fac într-un an, înafară de brânză... ce şi faci... n-am făcut io lume şi nici nu o duc cu mine! Dacă aşe le-o rânduit Dumniezău, aşa să fie. Iastă aci în sat un om mai tare de inimă, noa, el ţi io pregătit. Tu numa zâ-mi care îi duci la prietinii tăi şi care ţi-l laşi ţie.
Noa, la aceia pentru prieteni îţi iau 25 lei kila, iar a to, ţi-l dau numa aşe, că ai fost om cu mine! Şi stai aşe, nu pleca, până nu vine Zeina cu odouă ouă împistrite, ca şi aveţi pe Paşti.

Ce să mai zic, într-o lume condusă de “iubirea de arginţi”, într-o lume unde tot cerem în Sus şi-n jos, mie mi se dă pe gratis carne, ouă, lapte, brânză, legume şi alte cele, de la nişte bieţi ţărani, fără nici un alt venit înafară de cel care-l fac din vânzarea animalelor, şi alea puţine...

O altă bucurie ne aşteaptă azi, la miezul nopţii.
Vă doresc un Paşte liniştit alături de cei dragi ai voştri!

Ouăle împistrite cu ceară şi vopsite în coji de ceapă de către nană Zeină:



marți, 19 aprilie 2011

Gardu din cloambe

Aşe arătam amu o lună, cu cuşma p-o ureche şi arşeu în mână, la săpat de gredină. Bolund cum îs de fel, aşe mă ştiu io relaxa după munca de ofis, cu truda pământului.
Odată am auzit o discuţie între doi ţărani care neaparat tre să o amintesc aci:

Trece într-o zi un bace cu căruţa pe duleu, îl vede pe vecinul lui muncind de zor pe holdă şi-l întreabă, aşe într-o doară:

- Lucri, lucri, măi Ioane?
- Lucru oba, doară dacă nu mi-oi cota io de lucru, îmi coată satana!

Noa, sub deviza asta, nu m-am lăsat nici io până nu mi-am gătat gredina, şi ce gredină îi aceie fără gard? M-am pus de-am făcut un gard din bârnele ce le-am găsit pe lângă casă: prun, salcâm, fag. Ştiu că-i strâmb, că-i hâd or cum o fi, dar îi gard făcut de mine pă dă gratis, îi gardu mio din cloambe. Mai trebuie să-i pun o portiţă şi-i gata:




Sfârşitul unei zile de primăvară: