vineri, 29 aprilie 2011

Şocant şi-n exclusivitate: Ţăran surprins în timpul pregătirilor de grătărit în propria colniţă!


Am reuşit să-l întrebăm în grabă dacă e la curent cu ultimele noutăţi din muzică şi ce anume găteşte aşe de zor.

- Măi, ce să vă zic io cu muzica asta, încă aştept să scoată băieţii ceia de la Cassa Loco piesa ceia cu "Rupi, Rupi, Rupe-te Raveică! Ţâpă-te pă linoleu" . D'apoi până apare piesa asta, am noroc că tăt dă ăştia pe la radio varianta pă engleză. Fata ceia sclipitoare,Jeilou, cu cânele aceala, Pitbul, o cântă. Aşe faină îi dă numa. Vă şi traduc un vers:
" Hai pă podeauă! chiară dacă eşti un animal, ţâpă-ţi un strop dă transpiraţie pă podeauă, pă podeauă, la...la,la,la,la"

Noa, să revenim la mâncare amu. Ia, fac aci nişte hămbărgăi. Vă zâc reţeta repede, că tră să continui aci cu grătăritu.
Am tocat oleacă carne de porc şi oleacă carne de viţăl. Am tocat mărunt 10 cepe verzi, 5 fire de usturoi verde, şi o mână de pătrunjel. Am condimentat tăt maglavaiţu ista cu cimbru, piper şi hribe uscate măcinate. Am pus sare după gust, oleacă oloi şi am amestecat bine. Am turtit hămbărgăii şi amu mă pregătesc şi-i ţâp pă grătar. Ţân neaparat să vă spui dăspră carne, că trăbă să fie numa din animale crescute libere, bucurându-se de soare şi de hrană naturală, nu din aceie în care zâmbeşte porcu pe ambalaj şi el îi crescut în depozite inchise cu tăt felu de concentrate!

Hai să aveţi o zi faină!
La,la,la,la,la, în sara asta ne ţâpăm pă podeauă, pă podeauă, la,la,la,la,la...

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Trii bucurii

Nu am televizor. Îmi place să îmi aleg io ce să vizionez şi ce să citesc, nu ce mă pun alţii. Am câteva emisiuni preferate pe care le urmăresc pe internet. Una dintre ele este “La porţile ceriului” a lui Grigore Leşe, de altminteri horitorul meu preferat. Vă puteţi imagina ce bucurie a fost pe mine de câteva emisiuni încoace, când l-am văzut pe Leşe umblând pe meleagurile ce vi le tot prezint io pe pagina aiastă.
Vă invit să vizionaţi emisiunile ataşate în josul paginii din link:

http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=602

Una din emisiuni a fost în satul Codru, în vizită la Ion zis Spionu, un om bun, cu drag de Dumnezeu, chiar dacă şi-a pierdut o mână, chiar dacă e singur căci i-a murit muierea, chiar dacă stă într-o căsuţă din mijlocul codrului fără curent sau apă. În altă emisiune “acţiunea” se petrece aproape de Ursad, în satul răsfirat pe dealuri - Hodişel, unde muierile satului ţes la război, îşi aduc aminte de şezători şi spun poveşti cu strigoi. Mai apoi trece dincol dealu de comuna Şoimi şi ajunge în judeţul Arad, satul Ineu, acasă la Floarea şi Teodor, care povestesc despre răscoala ţăranilor din 1949 împotriva comunismului şi deportările la canal care au urmat răscoalei. Despre această răscoală începută la Talpoş şi reprimată în Ursad vă voi povesti şi eu cu altă ocazie.
În ultima emisiune “La porţile ceriului” ce s-a difuzat duminica trecută la ora 14:00 pe postul TVR Cultural, şi care se găseşte postata pe site-ul www.tvr.ro, Grigore Lese este la Şoimi, participând la împistrirea ouălor de Paşti, obicei la care participam şi eu an de an alături de bunici.
La finalul emisiunii îl puteţi auzi zicând din vioara cu goarnă pe Ştefanea, ţiganul meu drag, din cauza căruia am rămas de multe ori fără iarbă în livadă, tropotind cu călcâiele în pământ.

O altă uimire am avut-o în joia mare, când am fujit câteva ore din Oradea, până în Dumbrăviţa, la bace Ioane, căprarul, să-mi deie iezii despre care vorovirăm amu ceva vreme. Ajuns la el acasă, îl întreb dacă o tăiat iezii, iar el face ochii mari şi-mi spune:
- Decât să tai io un ied mai bine vând toate caprile şi mă apuc io de păscut!... D’apoi de tăiat or trabuit, că ei îs tătă averea ce o fac într-un an, înafară de brânză... ce şi faci... n-am făcut io lume şi nici nu o duc cu mine! Dacă aşe le-o rânduit Dumniezău, aşa să fie. Iastă aci în sat un om mai tare de inimă, noa, el ţi io pregătit. Tu numa zâ-mi care îi duci la prietinii tăi şi care ţi-l laşi ţie.
Noa, la aceia pentru prieteni îţi iau 25 lei kila, iar a to, ţi-l dau numa aşe, că ai fost om cu mine! Şi stai aşe, nu pleca, până nu vine Zeina cu odouă ouă împistrite, ca şi aveţi pe Paşti.

Ce să mai zic, într-o lume condusă de “iubirea de arginţi”, într-o lume unde tot cerem în Sus şi-n jos, mie mi se dă pe gratis carne, ouă, lapte, brânză, legume şi alte cele, de la nişte bieţi ţărani, fără nici un alt venit înafară de cel care-l fac din vânzarea animalelor, şi alea puţine...

O altă bucurie ne aşteaptă azi, la miezul nopţii.
Vă doresc un Paşte liniştit alături de cei dragi ai voştri!

Ouăle împistrite cu ceară şi vopsite în coji de ceapă de către nană Zeină:



marți, 19 aprilie 2011

Gardu din cloambe

Aşe arătam amu o lună, cu cuşma p-o ureche şi arşeu în mână, la săpat de gredină. Bolund cum îs de fel, aşe mă ştiu io relaxa după munca de ofis, cu truda pământului.
Odată am auzit o discuţie între doi ţărani care neaparat tre să o amintesc aci:

Trece într-o zi un bace cu căruţa pe duleu, îl vede pe vecinul lui muncind de zor pe holdă şi-l întreabă, aşe într-o doară:

- Lucri, lucri, măi Ioane?
- Lucru oba, doară dacă nu mi-oi cota io de lucru, îmi coată satana!

Noa, sub deviza asta, nu m-am lăsat nici io până nu mi-am gătat gredina, şi ce gredină îi aceie fără gard? M-am pus de-am făcut un gard din bârnele ce le-am găsit pe lângă casă: prun, salcâm, fag. Ştiu că-i strâmb, că-i hâd or cum o fi, dar îi gard făcut de mine pă dă gratis, îi gardu mio din cloambe. Mai trebuie să-i pun o portiţă şi-i gata:




Sfârşitul unei zile de primăvară:



marți, 12 aprilie 2011

Introducing RAVeica

Ca sa hălăduiesc de colo-colo oricând pe orice vreme mi-o trebuit un murg dar m-am ales cu o iapă (de fapt ar fi vorba de 130 de iepe).
Consătenii mei obişnuiesc să-şi numească maşinile ca pe iosaguri: Doina, Joiana, ş.a. Aşe s-o ajuns ca p'ame s-o cheme RAVeica.
RAVeica e o Toyota RAV4 (Recreational Activity Vehicle) din 1996 cu un motor de 2.0 pe benzină, 4x4 cu diferenţial blocabil. Având garda la sol destul de ridicată şi bucşeraie cât pumnul îmi permite să hălăduiesc pe drumurile patriei, în special pe drumul ce duce spre Dumbrăviţa de Codru, drum care îi face pe mulţi posesori de autovehicule să fie abonaţi la service-uri, indiferent că e vorba de drumul spre Beiuş prin Ceica ori de cel prin Tinca.
Ca să fie cât mai utilă şi să mă ajute la recondiţionarea gospodăriei din deal, RAVeica primeşte săptămâna aceasta o remorcă pe foi de arc.

Meet RAVeica: