luni, 22 martie 2010

Aiu sălbatec

În alte vremuri, în perioada asta a anului, dacii cutreierau pădurile umbroase în căutarea frunzelor miraculoase ce "chemau puterea în om". Diferiţi preoţi Daci, ca Debatopeis, Diupaneus, Vezina, numeau această plantă "Aibuta" şi recomandau frunzele ei primăvăratice de un verde crud, ce serveau drept hrană şi medicament, pentru purificarea sângelui, dar şi pentru că acţionează asupra sistemului osos.
În zilele noastre se cunoaşte această plantă sub numele de "Leurda", iar prin sate auzi de la babe şi moşi de "Aiu sălbatec".

Mai multe detalii aici:

http://www.formula-as.ro/2009/861/medicina-naturii-44/leurda-10896

De eşti din Oradea, înseamnă că nu eşti departe de pădurile nimfei dacice Oreade, aşa că îţi propun să laşi salatele de prin magazine şi să dai o fugă până în lizierele pădurilor de la Betfia ori Hidişel ca să-ţi culegi câteva brânci de leurdă proaspătă, foarte uşor de recunoscut, cu care să-ţi prepari o salată foarte gustoasă, mai ales dacă pui oleacă oloi de porumb nerafinat.

Eu le culeg până prin Mai, din cauză că după ce planta înfloreşte, frunzele ei devin aţoase.

Din cauza miresmei de usturoi, după consumare nu recomand ieşiri în public.În sat, după ce se consuma aiu sălbatec sau aiu de gradină se făceau glume şoade:

- Puţ-a-ai măi fată?!
- Da' tu, puţ-a-ai măi prunc?!

După cum se poate vedea în poza de mai jos, acum un an, pe 10 Martie, pădurea era plină de leurdă.



Zilele trecute, abia se întrezăreau frunzele prin zăpada rămasă în pădurile umbroase.







joi, 18 martie 2010

La ceas oprit de lege şi de datini


Asculta mai multe audio Muzica



De multe ori iau la pas poteci ce duc în adâncul codrilor ca să întâlnesc vieţuitoarele pădurii, dar nu cu puşca în spate, căci acum “ -Avem carne!”, nu mai e necesară “ vânătoarea foametei în Munţii Carpaţi”. Acum e setea de libertate, iar libertatea nu înseamnă lene...

Nimic nu mă înduioşază şi nu mă face să mă simt mai om, decat momentul în care câte o căprioară, speriată de străinul din pădure, se opreşte din fuga ei şi-şi întoarce pentru o clipă privirea înapoi. Această privire am întâlnit-o de multe ori, dar oricât de blândă ar fi, parcă aduce mereu a reproş, mie si alor mei:

–Voi, care pe toate le aveţi, nimic nu vă ajunge!









luni, 15 martie 2010

Bun drum!

La iesirea din Belfir spre Pocola, pe DJ99, drum plin de gropi si denivelari, dintre boschetii de pe marginea soselei rasare un panou in care Comuna Tinca nu ne aduce o urare, ci o sarcastica constatare:


joi, 11 martie 2010

vineri, 5 martie 2010

Casandra Maria Hauşi

V-o prezânt din tătă bucata de suflet de lotru al codrului care mi-o mai rămas, şi care să astâmpără din când în când cu cât-o hore cu noduri, pe câştigătoarea trofeului "Maria Tănase 2009":