Asculta mai multe audio Muzica
De multe ori iau la pas poteci ce duc în adâncul codrilor ca să întâlnesc vieţuitoarele pădurii, dar nu cu puşca în spate, căci acum “ -Avem carne!”, nu mai e necesară “ vânătoarea foametei în Munţii Carpaţi”. Acum e setea de libertate, iar libertatea nu înseamnă lene...
Nimic nu mă înduioşază şi nu mă face să mă simt mai om, decat momentul în care câte o căprioară, speriată de străinul din pădure, se opreşte din fuga ei şi-şi întoarce pentru o clipă privirea înapoi. Această privire am întâlnit-o de multe ori, dar oricât de blândă ar fi, parcă aduce mereu a reproş, mie si alor mei:
–Voi, care pe toate le aveţi, nimic nu vă ajunge!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu