Valea Cormaia

În următoarele rânduri vreau să vă plimb ochii şi gândul pe valea Cormaia din Munţii Rodnei,aflată în imediata apropiere a oraşului-staţiune Sîngeorz-Băi.Este un loc mirific în care mi-am putut potoli “setea de verde” cu care am pornit din Oradea.

Mi-am început traseul de cum s-a ridicat negura dimineţii, cu gândul să ajung la izvorul Cormăii.

Ultimu om cu care m-am întâlnit pe traseu a fost o nană ce căra două straiţe pline ochi.
După ce i-am dat “Bună Ziua ” (mi-a rămas impregnat în minte vorba bunicii mele: « -Şi nu ti puie satana şi treci prin sat fară să dai Bună Zîua la oameni ! ») femeia m-a întrebat că « unde poznă mă duc aşe,dă unu singur ? ».Din vorbă în vorbă, aflai că muierea mergea cu merinde la bărbatul ei,care era pe Valea Vinului la corhănit de lemne şi la fiul ei care era cu oile oleacă mai sus.

Se anunţa o zi senină.Sursurul Cormăii era de o rezonanţă ce concura cu cântatul păsărilor.
Din loc în loc pâraiele versanţilor se vărsau în cascade mai mici ori mai mari în valea volburoasă.

Totul era de o virginitate rară, iar două insecte profitau de asta(uitaţi-vă atent pe frunza din poza de jos).
Am zăbovit un timp lângă cascadă să-mi trag răsuflarea şi să muşc cu privirea din verdele crud ce mă înconjura.

Apoi m-am urcat din nou pe bicicletă,dornic să ajung la izvor.
Trecui şi prin apă de mai multe ori,drumul fiind rupt...nici nu-i modru să rămână intact la ce debit are apa...
Dar pentru mine nu conta nimic,vremea era buna,urcuşul nu era greu...
...când deoadată,pof!...Vârful Cormaia(2033m) îşi făcuse curăţenia de primăvară c-o viitură şi-mi blocă drumul...

na,oricum se adunau norii a furtună,aşa că am făcut cale întoarsă...

nu înainte de a culege nişte gălbiori...

Mai multe detalii despre Sîngeorz-Băi pe http://www.singeorz.ro/