miercuri, 23 iulie 2008

Muntele Găina


Muntele Gaina, ce loc mirific.Ti s-ar parea ca de undeva de pe crestele muntilor, Iancu si Horea privesc spre noi.Dar noi, nepotii lor, noi nu mai vrem sa privim spre ei, cu ochii incetosati ne pierdem incet in istorie, traditiile noastre raman doar prilej de servit micu si berea.Dar totusi, dincolo de tarabele ce vindeau palarii de cowboy, palarii de chinezi si alte nimicuri,dincolo de tarabele ce vindeau kurtoshcolaks traditional secuiesc, dincolo de rulota din Harghita unde se vindeau haine de ie si erai intampinat cu teshig, dincolo de tarabele cu casete si cd-uri de unde vuiau manelele, dincolo de sutele de corturi de unde, de asemenea, vuiau manele, si in jurul carora romanul flaconar avea grija sa « infrumuseteze » locul cu tot felul de mizerii, dincolo de toate astea era o gasca ce se mira cum este posibil sa se dea voie la asa ceva intr-un loc ca acesta, o gasca ce venise sa regaseasca spiritul stramosilor, o gasca care canta din toti rarunchii « caci Avram Iancu suntem toti », o gasca ce abia invata cum sa sufle in tulnic si fluier, iar in perimetrul lor nu aveai ce sa asculti alta muzica decat cea traditionala altcumva te intalneai cu pui de Daci ce erau gata sa-ti aminteasca cine esti si ce cauti acolo de vroiai sa-i innebunesti cu maneaua( cativa chiar au incercat).Ei bine, aceasta gasca cu sete de verde si sete de tot ce-i stramosesc a pornit intr-o dimineata de Duminica,inainte de rasaritul soarelui, la pas spre Crucea lui Iancu, cantand, sufland in tulnice si fluiere, tinand sus Steagul Romanesc.Vazandu-i,un batran, cu lacrimi in ochi, facandu-si Semnul Crucii, spuse :
-Aşe pruncii mei, dă mult n-am mai văzut oameni ca voi la sărbătoarea aiasta!
Suflaţi dară,suflaţi în tulnice şi sculaţi-l pe Iancu!



In dimineata senina de sambata, dupa o noapte in care cerurile au plans pe noi stropi de ploaie, am avut cu totii prilejul sa vedem norii coborati sub altitudinea la care ne aflam, altitudine ce nu depasea 1400m.Sa fi fost un semn ?!Nu stim…dar am ramas inmarmuriti cu totii.

Tulnicul ( The Alphorn) directed by Marian Crisan:


3 comentarii:

Anonim spunea...

Felicitari, voi mai reveni aici, imi place ce am descoperit !
Mi-am permis sa va adaug la blogroll, sper sa nu fie cu suparare.
O vara minunata in mijlocul naturii si celor dragi va doresc !
Sibilla

Dan Suciu spunea...

Buna Sibilla,

Bun venit pe coltzul meu de net,pe ulitza mea cum s-ar zice !
De suparat nu ma supara numai « va »-ul din « sa va adaug », caci sunt doar un pui de tzaran...ratacit...tutuieste-ma cu incredere ! :)
Multzam de urare, asa sa fie, caci rucsacul,bocancii,cortul si tzoagla imi sunt pregatite.De vineri plec in concediu :) si nu mai am rabdare…caci plec sus,sus,sus,la munte sus, mai aproape de ceruri...

Crisana saluta Banatul!

Cu drag,
Dani

Anonim spunea...

Banatul saluta Crisana !
Iti doresc o seara de Mare Sarbatoare, bogata in zambete si impliniri de suflet alaturi de toti cei dragi tie, prietene Dani !
calde imbratisari si ziveli de la taranca sibilina de sud-vest :)
Sibilla