Tăt beteag îs d-o lună,
Că-s plecat dîn Codru-Mumă.
Beteag îs dă dor ce mi,
Nu mă poci alipui.
Mi că nu mă-ntorc în grabă
Că îs la uoraş cu treabă.
Codru poate-a îngălbeni
Şi io p-acasă nu oi fi.
Poate ia ptica frunza
Io tăt nu m-oi puté-nturna.
Dac-a ptica neauă gré,
Iară n-oi puté ajunjé.
Cu d-abghé la primăvară
Oi fi io acasă, iară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu