Odată am auzit o discuţie între doi ţărani care neaparat tre să o amintesc aci:
Trece într-o zi un bace cu căruţa pe duleu, îl vede pe vecinul lui muncind de zor pe holdă şi-l întreabă, aşe într-o doară:
- Lucri, lucri, măi Ioane?
- Lucru oba, doară dacă nu mi-oi cota io de lucru, îmi coată satana!
Noa, sub deviza asta, nu m-am lăsat nici io până nu mi-am gătat gredina, şi ce gredină îi aceie fără gard? M-am pus de-am făcut un gard din bârnele ce le-am găsit pe lângă casă: prun, salcâm, fag. Ştiu că-i strâmb, că-i hâd or cum o fi, dar îi gard făcut de mine pă dă gratis, îi gardu mio din cloambe. Mai trebuie să-i pun o portiţă şi-i gata:
Sfârşitul unei zile de primăvară:
4 comentarii:
Dan, imi place gradinita, imi place gardu din cloambe, imi place c-ai si sapat-o oleaca si-mi place ca vorbesti doua limbi!
AB
ase-s io, nici in car nici in caruta, nici la oras nici la tara, de aia vorovesc in atatea feluri :)
incantator !.Ce om harnic ce vorbeste in graiul ce imi este atat de drag si de care ma leaga atat de multe amintiri....
Safi binecuvantat si Zilefaine iti doresc cu ocazia sarbatorii invierii Domnului Isus.
Vă mulţumesc şi vă doresc un Paşte în tihnă!
Trimiteți un comentariu