S-o aşternut bruma pă dealuri

Depărtat

Tăt beteag îs d-o lună,

Că-s plecat dîn Codru-Mumă.

Beteag îs dă dor ce mi,

Nu mă poci alipui.

Mi că nu mă-ntorc în grabă

Că îs la uoraş cu treabă.

Codru poate-a îngălbeni

Şi io p-acasă nu oi fi.

Poate ia ptica frunza

Io tăt nu m-oi puté-nturna.

Dac-a ptica neauă gré,

Iară n-oi puté ajunjé.

Cu d-abghé la primăvară

Oi fi io acasă, iară.

Peste creştet de dumbravă

Loc dă băsădit

Cătă nucu din dumbravă