Amu mi timpu dă umblatu

Amu mi timpu dă umblatu
Că’s vigan şi-s mare’n pasu
Mai încol mi-a fi urâtu
Şi-oi fi tăt mai adormitu.

Amu umblu pă potecă
Până nu să-ntunecă
Mai încol oi tăt şide
Altă treabă n-oi ave.

Oi şide şi-oi povesti
Cum am fost io sus p’în munţi
Să întâlnesc oamenii buni,
Să văd caii pe paşuni.

Că şi Dumniezău Alduitu

Vine p’aice când şi cându
Şi-şi mai şteargă lacrimăle
De Părinte supăratu.

Vine şi îmi scoate în cale,
Ca nana para dîn poale,

Câte-un bace rătăcitu

Ce doineşte-n taragotu.

Cântă doina cea cu dor

Cântă doina oilor
Că ‘nante erau cu miile

Amu dejaba cresc ierburile.

Apoi în fluier s-apucă si suflă

Da’ suflă cu jele multă

C-o rămas a nimarui

Cu dor de pruncuţii lui.