Crucea Ineului

Dumitru Farcas - Du-te, Dor, In Munti De Piatra
Asculta mai multe audio Diverse »



- Dă binoclu cela şi văd dacă mai îi Crucea colea pe vârvu Ineului! zise unul din cei trei bătrâni cu care mă aflam stând de vorbă undeva lângă Pasul Rotunda.Era unul din cei trei foşti ciobani pe care îi văzurăţi în pozele precedente.
- No, mai îi ?
- Tu ce te tăt opreşti dîn cântat ? Tu zîi numa dîn taragot !
- Că zîc mă imediat, văduţi pozna ta, da vroiam şi-i zîc baiatului ista daca tot ne face poze şi ne facă poze cu oile în spatele nost. Cu oile am crescut cu oile şi ne facă poză !No, zîi, mai îi Crucea acol ? O văzuşi ?
- Acolo-i dară, şi a mai fi acol mult şi bine.O ştiu de când eram prunc şi mai trăjam câte o fugă pînă acol, pă lângă lacu Lala în sus.Îmi petrecem tătă vara p’aice cu oile.Erau mii de oi.Atunci nu creşteau degeaba paşunile astea, ca şi amu.Anu trecut, tăt umblând prîn locurile aste am dat, acol, în pădurea din faţa noastă, de coliba pe care am făcut-o dimpreună cu soră-me cu exact cinzăci de ani în urmă.Doamne cum m-am bucurat când am găsit-o.Am stat acol o zi întreagă şi mi-am adus aminte cât eram de liberi, cât de mult ne placea când ne trimiteau parintii la oi,până n-am crescut şi ne-or dus apoi comuniştii care pe unde.Noi dă exemplu, noi tri am ajuns cioplitori în marmură, pe Cormaia.Cât de greu o fost numa noi ştim.
Amu am văzut un reportaj din aista la teveu în care zicea că nu-i bine deloc să-şi lase părinţii copiii cu oile, că asta-i neglijenţă din partea lor, iară pruncii nu prind începutu de an şcolar, că numa atunci coboară cu oile înapoi de la munte, după ce s-o început şcoala.Ce ştiu mă ăştia de fac reportaje din astea ce-i libertatea adevărată, dă ce-i fericirea adevărată, dă cum îi şi te bucuri dă iarbă şi dă soare, dă crestele munţilor,dă văi, dă păduri, dă stele şi dă lună, ce ştiu ei de cum ne strânja pă tăţi laolaltă câte o furtună.Ne ajutam unii pe altii cand era nevoie, ca doar ne îndrăjam tăţi între noi, ştiam sigur care era treaba noastă , iară când aveam timp ne jucam dimpreună.Da’ să ne fi auzit cum ne intreceam în cântece din fluier…
Oameni de omenie mai rar găsăşti amu, oameni la locul lor,cum erau tăţi mai-nante, când era o ruşine să ieşi din rânduieli, şi fi beţivu satului, o să nu fi harnic să nu-ţi vezi de gospodăria ta, o să nu-l ajuţi pe vecin dacă trebe.Ia aminte pruncule că noi suntem neam creştin, şi până nu ne aşezăm la casele noastre, pana nu ne intrăm in rânduielile noaste româneşti, o sa fim ca nişte bezmetici rătăciţi, care nu-şi găsesc locul, cum or ajuns mai tăţi în ţărişoara asta în timpurile astea, când ne conduc hoţii şi tâlharii.
Amu suntem răsfiraţi cu tăţii care pe unde, care pe la oraş de uită cu tătului cine or fost din moşi strămoşi, care prin ţări străine dă li se frânge irima de dor.Da tu poate,tu o să prinzi timpu când o să vezi cum s-a întoarce fiecare pe la casele lor, pe la satele lor, o sa vezi !
- Dapoi că şi eu tot la oraş îs şi nu-mi place nicicum la bloc,mă simt atâta de închis.De ţări străine nici nu vorbesc, nu mă văd plecat mai mult de o săptămână undeva, dar aci în ţara me mă simt atâta de acasă, oriunde aş fi.Cel mai mult îmi place să mă duc în sat când îs liber de la muncă,îmi place să mă trezesc acol şi să stau în colniţă să-mi beu cavia, să ascult păsările, să ma lumineze razele soarelui printre frunzele de vie ce acoperă tătă curtea, să aud forfota satului, cu ghini,câni,porci,vaci…sunt ţăran în sufletul meu, nu am ce căta la oraş, defapt nu am ce căta printre oamenii care-s amu la oraş, mă dezgustă, majoritatea îs lichele şi parveniţi.O să fac în aşa fel încât să-mi văd visul îndeplinit :să mă aşez la casa mea,la rânduielile mele,să mă fac ţăran !M-oi descurca io cumva,cumva.
- Aşe să faci pruncule !Amu ia-o pe mândra asta a ta şi mereţi în drumu vostru,daca tot mereţi spre Ineu, că aveţi drum lung, mereţi să nu vă prindă sara, să puteţi să vă bucuraţi de frumuseţile ce li-ţi vedea. Numa că vezi mândruţă şi ai grijă de el dacă zîci că eşti de p-aice, că ăştia din Apuseni, cum îi bihoreanu ista a to, nu-s obişnuiţi cu înălţimi mari !
Dumnezău Alduitu fie cu voi !Mereţi în ceas bun !




Unul cu binoclul, altul cu taragotul:

Acolo tre sa ajungem!

Pe creasta Ineutului:

Varful Rosu, de pe Ineut:



Hai odata!



Scufita Rosie si florile mov:

Rasaritul de la Lala...la, la,la:



Oglindire in Lala Mica:



Ineut si Rosu:

Caii Liberi:




Iapa cu ochii albastri:


Intalnire:


Lala Mare:

Varful Ineu:
Lala Mica de pe Ineu:
Creste:

Momente de liniste si pace sufleteasca


Crucea Ineului: